Arhiepiscopul Aurel: Învierea nu doar se celebrează, ci se trăiește în prima persoană

Cetatea Vaticanului - Adrian Dancă
16 aprilie 2025 - Vatican News. 

Vă oferim aici scrisoarea pastorală a arhiepiscopului mitropolit Aurel Percă la sărbătoarea Învierii Domnului din 2025.

SCRISOARE PASTORALĂ 
SĂRBĂTOAREA ÎNVIERII DOMNULUI 2025

Cristos a înviat, a înviat cu adevărat! „Pace vouă!” 
Iubiți frați și surori în Cristos! 
Dragă comunitate diecezană, 
Cu inima plină de bucurie și recunoștință doresc să vă transmit fiecăruia dintre dumneavoastră cele mai bune urări pentru Marea Solemnitate a Paștelui de Înviere. 
Împreună cu dumneavoastră, doresc să încredințez Domnului o rugăciune sinceră, pentru ca acesta să fie un Paște cu adevărat de înviere. Prea multe sunt semnele de moarte care însoțesc istoria umanității; dacă este normal să ne considerăm creaturi marcate de fragilitate și păcat, este la fel de adevărat că uneori avem impresia că aproape ne-am obișnuit cu semnele de ranchiună, nedreptate și, adesea, violență oarbă care ne umplu zilele. 
Ca adevărați credincioși, împărtășim chemarea comună de a fi oameni ai învierii, bărbați și femei care continuă în a vedea semnele binelui, în a face gesturi în favoarea vieții, în a pronunța cuvinte de pace, în a cultiva vise de dreptate. Cred că în acest moment, chiar mai mult decât în trecut, Domnul înviat ne cere tocmai această mărturie: să fim oameni care nu doar celebrează Învierea sa, ci o trăiesc la persoana întâi, o traduc și o povestesc în toate situațiile existenței noastre. 

Anul acesta se aniversează 1700 de la Conciliul de la Niceea (325), Conciliu care a stabilit formula Crezului nostru creștin și a stabilit data sărbătorii Paștelui. 
Astăzi, am ajuns la calendare diferite, dar anul acesta este o coincidență fericită care trezește speranța de a ajunge la o dată comună, odată pentru totdeauna, pentru sărbătorirea Paștelui împreună cu toate Bisericile. Dar dincolo de calendarele diferite, creștinii se unesc în acest an în bucuria de a mărturisi aceeași credință și speranță și proclamă în aceeași zi crezul lor în frumoasa formulă de salut: Cristos a înviat! Adevărat a înviat! 

Împreună cu toți creștinii, aparținând confesiunilor diferite, trăim această perioadă specială și unică în care Cristos, Domnul cel Înviat, se află printre noi, în familiile și comunitățile noastre, cu darul bucuriei pascale și ne adresează tuturor salutul său pascal: „Pace vouă!” Cu toții simțim anul acesta cum adevărul Învierii lui Cristos și credința în Învierea sa ne umplu inimile de o bucurie mai mare, de recunoștință, de iubire și de pace, dar și de o speranță că poate va veni ziua în care la unison vom spune adevărul Învierii: „Cristos a înviat din morți, cu moartea pe moarte călcând, și celor din morminte viață dăruindu-le!”

Tuturor creștinilor, la Paștele din acest an, ca odinioară apostolilor, Cristos Înviat le spune: „Pace vouă!” Citim în Evanghelia Sfântului Ioan că „în seara aceleiași zile, prima a săptămânii, a venit Isus, a stat în mijlocul lor (ucenicilor) şi le-a zis: „Pace vouă!” (Ioan 20,19). Prin primele cuvinte pe care Domnul Înviat le adresează ucenicilor Săi și nouă totodată – „pace vouă”- El pune bazele vieții celei noi în Cristos cel Înviat. Prin aceste cuvinte, El nu numai că transmite pacea sa, așa cum a transmis-o ucenicilor cu ceva timp înaintea pătimirii sale pe cruce, spunând: „Pace vă las vouă, pacea mea v-o dau vouă. Eu nu v-o dau așa cum o dă lumea” (Ioan 14,27), ci, într-un alt mod, ca poruncă pe care ne-o dă nouă. „Pace vouă”! Această pace pe care El ne-o dă trebuie să o acceptăm, să o protejăm, să o dezvoltăm și să o răspândim. „Pace vouă!”. Aceste câteva cuvinte, în scurtimea și simplitatea lor, au un sens larg și absolut: această pace nu poate fi limitată doar la absența conflictelor, așa cum nu poate fi limitată la pacea interioară, nici măcar la pacea spirituală.

Dragi frați și surori,
Ca popor pascal, să ne rugăm pentru darul păcii, al Domnului înviat: pace în lume, pace în țara noastră, pace în familiile noastre și pace în inimile noastre. Cel înviat, sperăm să continue să ne întâmpine mereu, așa cum i-a întâmpinat pe ucenici în seara acelei zile: „Pace vouă!”. El nu vine în fața noastră cu reproșuri pentru slăbiciunile noastre, căderile noastre, păcatele noastre, lepădările noastre. El le-a purtat pe toate acestea pe Cruce, iar rănile sale glorificate vorbesc despre puterea iubirii și a iertării. Fie ca salutul lui Isus cel înviat să ajungă la toți cei care într-un fel sau altul trebuie să poarte crucea, care se confruntă cu disprețul și rușinea, care sunt privați de dreptate și adevăr. 
Pace tuturor celor care suferă de boală, nedreptate și călcarea în picioare a demnității umane! 
Pace tuturor celor care sunt disperați de ei înșiși și de păcatele lor! 
Pace, de asemenea, tuturor celor care provoacă nedreptate și calcă în picioare demnitatea semenilor lor! 
Dacă în loc de pacea, binecuvântarea și de iubirea lui Dumnezeu, observăm că există competiții, dușmănii, conflicte și războaie, trebuie să știm că acest lucru este posibil doar acolo unde Cristos cel Înviat nu a fost acceptat, unde oamenii nu trăiesc în El, unde iubesc mai mult întunericul decât lumina (cf. Ioan 3,19). 

Din păcate, există multe motive să ne fie teamă că „pacea” în variantă omenească este fragilă. Violența din lume este copleșitoare. Războaiele continuă, teroriștii atacă, armele sunt scăpate de sub control, abuzurile verbale și batjocurile televizate sunt constante. Societatea pare a fi în declin, școlile noastre suferă, familiile noastre se luptă să rămână intacte. Avem tendința de a ne gândi la situația noastră ca la cea mai rea experiență. 
Însă, pe măsură ce intrăm în atmosfera Paștelui, vă încurajez să veniți la Isus cu toate îndoielile și durerile dumneavoastră. Ucenicii au făcut-o, iar Isus i-a încurajat. Iar mai târziu, Isus l-a trimis pe Duhul Sfânt, care, se pare, a fost singura modalitate prin care acei ucenici au ajuns să aibă încredere deplină în Isus. Doar după Rusalii și revărsarea vizibilă a Duhului Sfânt, ucenicii au putut să proclame cu îndrăzneală calea salvatoare a lui Isus. 
Trăim vremuri dificile, nimeni nu o poate nega. Dar îl avem pe Isus cu noi, viu, puternic, gata de a vindeca, gata de a potoli orice foame, iubitor de oameni, grijuliu față de orice om aflat în suferință. Să ne încredem în acel Isus, care a fost cu noi de atâtea ori și va fi și în viitor. Isus este viu, a promis că va fi cu noi până la sfârșitul veacurilor (cf. Matei 28,20) și să avem curaj, pentru că El a învins lumea (cf. Ioan 16, 33). 
Ne bucurăm întotdeauna la sărbătoarea Paștelui că odată cu Învierea lui Cristos apar zorile unei lumi noi, încolțește în fiecare inimă speranța în pace, credința într-un viitor mai bun decât dificultățile prezente și întâlnirea personală cu Dumnezeul care ne iubește necondiționat pe fiecare dintre noi.

Dragi frați și surori, drag popor al lui Dumnezeu, 
Vă doresc ca de Sfintele Paști să vă bucurați din belșug de pacea lui Cristos cel Înviat, pentru ca, în ciuda adversităților prezente, să puteți participa cu adevărat la Învierea glorioasă a lui Cristos, atât aici pe pământ, cât și în ziua fără apus a Împărăției Sale, căci, potrivit cuvântului Apostolului, „sunt convins că nici moartea, nici viața, nici îngerii, nici stăpânirile, nici cele prezente, nici cele viitoare, nici puterile, nici înălțimile, nici adâncurile și nici vreo altă creatură nu va putea să ne despartă de iubirea lui Dumnezeu care este în Cristos Isus, Domnul nostru” (Romani 8,38-39).

Vă doresc să aveți un Paște binecuvântat și plin de bucurie! 
Domnul înviat să fie mereu cu voi! Amin. 
Cristos a înviat! Aleluia!

Solemnitatea Învierii Domnului, 20 aprilie 2025 
† Aurel Percă 
Arhiepiscop Mitropolit  de București