Ultimul salut adus papei Francisc și acele pagini de Evanghelie mângâiate de vânt
Andrea Tornielli
Așa cum s-a întâmplat pe 8 aprilie, acum 20 de ani, pentru Karol Wojtyła, Sfântul papă care a murit în ajunul Duminicii Divinei Milostiviri, la fel s-a întâmplat și pentru Jorge Mario Bergoglio, papa care și-a luat rămas bun definitiv în ajunul aceleiași duminici: un sicriu de lemn în piața din inima lumii și vântul întorcând încet paginile Evangheliei.
Despărțirea de papa Francisc, într-o sâmbătă însorită, a fost emoționantă, intensă, participativă, în care au primat rugăciunea și unitatea. Poporul lui Dumnezeu, care l-a îmbrățișat în Duminica Paștelui, fără să știe că va fi ultima dată, sâmbătă l-a însoțit cu afecțiune în ultima parte a călătoriei sale pământești. Și, în jurul lui s-au adunat cei mai puternici de pe pământ, dar și mulți tineri, care au planificat călătoria pentru Jubileul adolescenților. La fel de mulți reprezentanți ai altor confesiuni creștine și ai diferitelor religii s-au adunat în jurul său. Toți s-au unit pentru a-și lua rămas bun de la un păstor fidel Evangheliei, care s-a consumat predicând fraternitatea și care, chiar de pe patul de spital a strigat nu, războiului.
Au existat două pasaje deosebit de aplaudate în omilia cardinalului Giovanni Battista Re. Primul a fost cel în care a reamintit că firul călăuzitor al misiunii papei Francisc a fost ”convingerea că Biserica este o casă pentru toți; o casă cu uși mereu deschise”. ”Todos, todos, todos”, repetase Episcopul Romei în timpul ultimei Zile Mondiale a Tineretului, pentru a explica cum nimic și nimeni nu ne poate separa de iubirea unui Dumnezeu care ne așteaptă mereu cu brațele larg deschise pentru a ne primi, indiferent de condiția noastră. O casă cu ușile deschise este Biserica pe care papa Francisc a încercat să o construiască, privilegiindu-i pe cei din urmă, pe cei săraci, pe cei umili, pe păcătoși. Acei ultimi care l-au întâmpinat în pragul bazilicii ”Sfânta Maria cea Mare” înainte de un ultim salut către Maria, ”Salus Populi Romani”.
Dar credincioșii au aplaudat, de asemenea și mai presus de toate, pasajul în care Re a reamintit apelul neîncetat pentru pace și invitația la rațiune și la ”negocieri oneste, pentru a găsi soluții posibile, deoarece războiul”, a spus el, ”înseamnă moartea oamenilor, distrugerea caselor, distrugerea spitalelor și a școlilor. Războiul lasă întotdeauna - după expresia sa - lumea într-o situație mai rea decât înainte: este întotdeauna o înfrângere dureroasă și tragică pentru întreaga umanitate”.
Înainte de începerea înmormântării, președinții american și ucrainean s-au întâlnit timp de câteva minute. Să sperăm și să ne rugăm să iasă ceva pozitiv din aceste schimburi, ultimul colocviu de pace facilitat de Succesorul lui Petru, care a dorit, mai întâi, să-și ia numele după Sfântul din Assisi, Sfântul păcii.
